alexa Cholelithiasis - Epidemiology, Risk Factors and Etiopathogenic Aspects: Up-to-Date | Open Access Journals
[Jurnalul de Chirurgie]
ISSN: 1584-9341
Journal of Surgery
Make the best use of Scientific Research and information from our 700+ peer reviewed, Open Access Journals that operates with the help of 50,000+ Editorial Board Members and esteemed reviewers and 1000+ Scientific associations in Medical, Clinical, Pharmaceutical, Engineering, Technology and Management Fields.
Meet Inspiring Speakers and Experts at our 3000+ Global Conferenceseries Events with over 600+ Conferences, 1200+ Symposiums and 1200+ Workshops on
Medical, Pharma, Engineering, Science, Technology and Business

Cholelithiasis - Epidemiology, Risk Factors and Etiopathogenic Aspects: Up-to-Date

Vladimir Hotineanu, Viorel Moraru*, Petru Bujor and Sergiu Bujor

2nd Department of Surgery, Republic Clinic Hospital, University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemitanu”, Kishinev, Republic of Moldova, Romania

*Corresponding Author:
Viorel Moraru, MD, PhD
Assoc. Prof. of Surgery, 2nd Department of Surgery
Republic Clinic Hospital, University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”
Kishinev, Str. Bogdan Voievod, No 7, ap. 189
2068, Kishinev, Republic of Moldova, Romania
Tel: +37 (0) 3 69 05 37 81
Fax: +37 (0) 3 22 80 63 34
E-mail: [email protected]

Received Date: March 02, 2014; Accepted Date: March 21, 2014; Published Date: September 20, 2014

Citation: Hotineanu V, Moraru V, Bujor P, Bujor S. Cholelithiasis-Epidemiology, Risk Factors and Etiopathogenic Aspects: Up-to-Date. Journal of Surgery [Jurnalul de chirurgie] 2014; 10(2):104-108 doi: 10.7438/1584-9341-10-2-2

Copyright: © 2014 Hotineanu V, et al. This is an open-access article distributed under the terms of the Creative Commons Attribution License, which permits unrestricted use, distribution, and reproduction in any medium, provided the original author and source are credited.

Visit for more related articles at Journal of Surgery

Abstract

Gallstone disease is the most common gastrointestinal disorder. The best epidemiological screening method to accurately determine the prevalence of gallstone disease is ultrasonography. Gallstone disease is considered a surgical disease since only cholecystectomy is capable of definitively curing the disease. Cholecystectomy is a limited indicator for the prevalence of gallbladder stones, as the perceived threshold for surgery and patient access to care differ markedly. Most patients with gallstones are asymptomatic and the risk of developing symptoms or complications related to gallstones is approximately 1-4% per year. The common complications of gallstones include biliary colic, acute cholecystitis, common bile duct stones, and gallstone pancreatitis. Although this disease has a low mortality rate, its economic and health impact is significant due to its high morbidity. Many risk factors for gallstone formation are not modifiable such as ethnic background, increasing age, female gender and family history or genetics. Conversely, the modifiable risks for gallstones are obesity, rapid weight loss and a sedentary lifestyle. The recognized risk factors of gallbladder stones for females cannot be extrapolated to men, and this demonstrates the polymorphic character of the etiopathogeny of cholelithiasis and requires further specification. Therefore, there is need for more knowledge of the epidemiological characteristics of gallstone disease in order to better identify therapeutic strategies.

Keywords

Cholelithiasis; Gallstone disease; Epidemiology; Risk factors; Etiopathogenetic aspects; Cholecystectomy

Epidemiologia Litiazei Biliare

Primele relatări în Europa referitoare la litiaza veziculară (LV) datează din sec. XIV–XV [1,2], iar cele mai numeroase cercetări au fost efectuate în sec. al XX-lea, fapt determinat de o escaladare substanțială a morbidității prin această patologie [3,4].

Litiaza veziculară are o etiologie plurifactorială (cu mecanisme intrinsece și extrinsece), caracterizată prin perturbări ale proprietăților de dispersie a particulelor biliare asociate cu procese de aglomerare, agregare și formare a calculilor biliari, punct de plecare a evoluției și persistenței inflamației cronice a peretelui vezical [2,5,6]. LV ocupă un loc aparte în patologia zonei hepato-blio-pancreatice, nu numai prin prisma diagnosticului etiologic [7,8], cât și din punct de vedere a răsunetului și impactului complex asupra funcției organelor adiacente [9,10].

La prima vedere aparent simplă, diagnosticarea ecografică a LV nu impune dificultăți deosebite [11-13], pe când precizarea factorilor etiopatogenetici [14,15] cu specificarea funcționalității organelor racordate arborelui biliar (ficat, pancreas, duoden) necesită deja o abordare mult mai complexă și nici pe de parte facilă [16]. În astfel de circumstanțe se impun metode speciale de cercetare, anumite tehnici de ultimă oră fiind actualmente prohibitive pentru majoritatea pacienților sau clinicilor [17,18]. Unele controverse privind managementul LV sunt datorate apariţiei la unii bolnavi a unui sindrom dispeptic de tip biliar, „sindromul postcolecistectomie”, ce are o incidență în limite de 10-30% [19,20].

LV rămâne una dintre cele mai frecvente afecțiuni chirurgicale cu un impact important pentru sistemele de sănătate și practica medicală cotidiană [21,22]. În structura afecţiunilor chirurgicale ale organelor cavității abdominale, LV deține al 3-lea loc după apendicita și pancreatita acută, cu o tendință clară de creștere a incidenței și prevalenței la nivel mondial [13,23].

Conform OMS anual pe mapamond sunt efectuate circa 2,5 milioane de intervenții asupra căilor biliare (în majoritate colecistectomii laparoscopice) [24-26]. În același timp, litiaza biliară are un impact socioeconomic considerabil, comparabil cu cel al bolilor aparatului cardiovascular. Spre exemplu, în SUA costul total al tratamentului pacienților cu LV a depăşit în anul 2005 suma de 5 miliarde USD [15], iar în 2011 deja a depășit 6,2 miliarde USD [7].

Unele cercetări dedicate reevaluării colecistectomiei laparoscopice [27] au constatat că 75-80% din purtătorii de calculi nu dezvoltă simptome sau complicații [22,28]. Cei mai mulți calculi biliari sunt din punct de vedere clinic "silențioși", descoperiți de multe ori incidental în timpul ecografiei abdominale efectuate din alte motive [29]. Astfel, în conformitate cu datele MICOL (Multicenter Italian Study of Cholelithiasis), din cei peste 33.000 de pacienți cu litiază biliară și vârsta cuprinsă între 30-69 ani, s-a consemnat evoluție clinică asimptomatică în 80 % din cazuri. Aceeași tendință se constată și în țările Europei de Est [30]. În grupa de vârstă 31-40 ani doar la 18% dintre pacienți ar putea fi suspectată prezența calculilor biliari în baza manifestărilor clinice, în grupa de vârstă 41-55 ani și grupa > 55 ani suspiciunea a fost confirmată respectiv în 25 % și doar 12 % observații. Totodată, persoanele cu LV asimptomatică dezvoltă proces inflamator acut cu o rată medie de 2-4% pe an, fiecare al 10-lea bolnav pe parcurs a 5 ani de la depistare necesitând tratament chirurgical de urgență pentru colecistită acută litiazică [26,29,31]. Totuşi tactica expectativă, preferată de gastroenterologi [1,27,32] nu este argumentată, rata complicațiilor și a mortalității, la fel ca și posibilitatea abordului laparoscopic fiind net diferite în urgență [23,28], comparativ cu tratamentul electiv [33,34].

Indicii epidemiologici de bază sunt reprezentați și de numărul colecistectomiilor efectuate la 100.000 locuitori, cât și mortalitatea postoperatorie. Studiile efectuate arată că odată cu amplificarea incidenței LV există și o creștere a complicațiilor, cum ar fi pancreatita acută biliară sau icterul mecanic litiazic [29,35]. Totodată, numărul de proceduri chirurgicale pentru litiază biliară a crescut semnificativ și constant în țările dezvoltate după1950 [33].

Ulterior, apariţia colecistectomiei laparoscopice în 1989 a condus la o creștere importantă a ratei pacienților colecistectomizați: din 1990 până în 1993 s-a consemnat o escaladare de 28% a acestui indice [1,19]. Această schimbare a fost determinată de abordul mai puțin invaziv, mai acceptabil sub aspect cosmetic, oferind în același timp un risc chirurgical mai mic comparativ cu procedeul chirurgical "deschis" [9,21]. Colecistectomie laparoscopică este în prezent cea mai frecventă operaţie electivă abdominală [2,5,6,13,16].

Conform datelor OMS (WHOSIS Query Service, www.who. int.) în SUA anual sunt efectuate circa 150 colecistectomii la 100.000 locuitori cu o letalitate postoperatorie în limite de la 0,1% (în clinicile specializate) până la 0,6% (media pe țară). Autorii occidentali constată că deși rata mortalității prin LV este relativ scăzută, rămân totuşi 1092 decese anuale legate de patologia calculilor biliari. Din fericire, mortalitatea s-a diminuat în mod constant cu >50% între anii 1979 și 2004, iar acest declin reprezintă cea mai mare scădere dintre toate afecțiunile tractului digestiv [14].

Conform datelor Biroului Național de Statistică a Republicii Moldova (www.statistica.md) incidența bolii este de 8-9000/100.000 persoane/an. În ultimii 4 ani se remarcă o tendință variabilă: 8396 cazuri în 2006, 8486 în 2007, 7786 în 2008, 8771 cazuri în 2009. Prevalența afecțiunilor veziculei biliare la populația adultă are o ușoră tendință de creștere de la 52830 cazuri în 2005, 53539 cazuri în 2006, 60772 cazuri în 2007, 55984 cazuri în 2008, 59679 cazuri în 2009.

În literatura de specialitate autohtonă nu am găsit date referitoare la indicii epidemiologici de bază ai litiazei biliare veziculare (numărul de colecistectomii la 100.000 locuitori și rata mortalității postoperatorii) pe parcursul ultimilor 5 ani. Datele statistice pe anii 2004 și 2005 denotă efectuarea a 1585, respectiv 2585 colecistectomii programate, cu mortalitate postoperatorie de 0,37%, respectiv 0,29%. Incidența colecistitei litiazice acute la 100.000 locuitori a constituit 85,7 în 2004 și 46,6 în 2005. În 2004 au fost operați de urgență 3085 bolnavi cu o mortalitate postoperatorie de 1,39%, iar în 2005 au fost 2016 bolnavi operați cu o mortalitate postoperatorie de 1,49%. Abdomenul acut chirurgical prin colecistită litiazică acută raportat la 100.000 locuitori a constituit 16,0 în 2004 și 11,4 în 2005 [36]. Anual în țara noastră se efectuează peste 25.000 operații adresate patologiei chirurgicale a tractului digestiv, mortalitatea generală postoperatorie constituind 3-10 % [37]. Chirurgia programată a celor mai răspândite boli digestive chirurgicale (boala ulceroasă a stomacului și duodenului, litiaza biliară, patologia pancreasului, ficatului și colo-rectală, patologia organelor endocrine) constituie până la 30-35% din numărul total de operații efectuate anual în republică (cca 72.000).

Statisticile estimează că 17-19% dintre bolnavii operați dezvoltă postoperator precoce sau tardiv diverse o serie de tulburări. Astfel, pentru Republica Moldova litiaza veziculară, constituie o problemă medico-socială importantă [36].

Bineînțeles rezultatele diferite par a fi dependente de circumstanțele locale, de experiența și expertiza echipei medicale, de factori socioeconomici; unii autori occidentali consideră potențial evitabile decesele postoperatorii a bolnavilor colecistectomizați [24]. În acest context cunoașterea factorilor de risc ai litogenezei biliare, indicația chirurgicală corectă pusă în timp util, înante de apariția complicațiilor, explorarea amununțită intraoperatorie vor evita suferințele posoperatorii și litiaza reziduală. [15,18,21,26,28].

Factorii de risc și Etiopatogenie

Conform concepțiilor contemporane asupra etiopatogeniei litiazei veziculare factorii de risc importanți sunt convențional divizați în două grupe: 1) modificabili și 2) non-modificabili. Diverse cercetări au demonstrat că formarea calculilor biliari este multifactorială [3,7,35,38]. Unele caracteristici, cum ar fi etnia, genetica, înaintarea în vârsta şi sexul feminin nu pot fi modificate, în timp ce altele (de exemplu, dieta, activitatea fizică, pierderea rapidă în greutate și obezitatea) sunt modificabile (Tabel I) [1,17].

Table 1: Factorii de risc ai litiazei biliare.

Non-modificabili Modificabili
Istoricul familial / predispoziția genetică Obezitate, sindrom metabolic, diabet zaharat, dislipidemie
Apartenenţă etnică Medicamente: ceftriaxon, octreotide, thiazide, contraceptive
Sex feminin Activitate fizică redusă
Vârsta (persoane de vârsta a II-a şi a III-a) Scădere rapidă a masei corporale, anorexie
  Nutriţie parenterală totală
  Dietă
  Afecțiuni diverse: ciroza hepatică, boala Crohn, diverticul duodenal şi coledocian, status post-rezecţie gastrică, vagotomie trunculară, hiperparatiroidism, infecţii ale arborelui biliar, hemoliză cronică
  Graviditate

Istoricul Familial şi Predilecţia Genetică

Susceptibilitatea genetică este un factor-cheie în evoluţia litiazei biliare, studiile familiale relevând o frecvență de aproape 5 ori mai mare şi un risc ridicat la rudele pacienţilor cu LV [31,39]. Aceste raporturi sunt îndeosebi mai mari la gemenii monozigoţi, constituind circa 12% cazuri, iar în cazul celor dizigoţi aproximativ 6% din gemeni dezvoltă în aceeaşi perioadă de timp litiază veziculară biliară [40]. Soții purtătorilor de calculi nu prezintă risc sporit, eliminându-se astfel factorul unui mediu comun (dieta de aceeaşi natură sau alte obiceiuri alimentare ale membrilor familiei) drept element care determină apariția LV [5].

Într-un studiu realizat de cercetătorii suedezi pe un eşantion de peste 43.000 de perechi de gemeni cu litiază biliară veziculară simptomatică efectele genetice au fost determinate în circa 25% observaţii, în timp ce influențele de mediu comune cu impactul respectiv au fost specificate în aproximativ 13% cazuri [40]. Apariţia litiazei biliare reprezintă o interacțiune complexă a ansamblului format de însuşirile genetice şi factorii mediului, în mod particular a interacţiunii dietă-genă.

Cercetările în domeniul fiziopatologiei litiazei biliare efectuate în decursul ultimilor 10 ani au determinat rolul contribuției a șapte clase generale de gene candidate (în total 55 de gene), care codifică proteinele implicate în formarea calculilor: I) Enzime de reglementare a lipidelor hepatice (colesterol α-hidroxilaza), ce pot crește secreţia colesterolului sau să reducă proporţia de acizi biliari / fosfatidilcolină biliară; II) Receptori de lipoproteine cu proteine înrudite, responsabile pentru menținerea normală a metabolismului colesterolului; III) Proteine hepatice şi intestinale de transport la nivelul membranei celulare (apolipoproteine E şi B); IV) Proteine hepatice şi intestinale de transport intracelular a colesterinei, sărurilor biliare sau fosfatidilcolinei (cholesterol ester transporting protein - CETP); V) Factorii care reglementează transcripţia lipidelor și a sărurilor biliare, VI)- Colecistokinina și receptori ei (cholecystokinin receptor A-CCKAR), care influenţează motilitatea veziculei biliare; VII) Mucina.

Prezența anumitor tipuri de genotip al apolipoproteinelor din clasa “E” (ce conțin alela apo-E4) este asociată cu un risc crescut de LV colesterinică [41], demonstrată la pacienții care locuiesc în Finlanda, Germania, Spania [25,42,43]. Acest fapt se datorează sintezei semnificativ reduse de acizi biliari, odată cu creșterea absorbției colesterolului din intestin. Ca urmare, la bolnavii cu LV se constată un conținut sporit de fracții hidrofobe de acid desoxicholic. Astfel, în viitor se doreşte aplicarea ingineriei genetice în crearea bacteriilor coliforme cu capacitate redusă de sinteză a desoxicolatelor sau terapia adjuvantă în cazul 7α– hidroxilazei sau X-farnesoid receptorilor [44]. Aşadar, pornind de la cele mai vechi concepţii a predilecţiei genetice la colelitiază, bazate pe anamneza istoricului familial, ştiinţa medicală modernă a ajuns la etapa analizei propriu-zise a genomului uman, fapt ce oferă posibilitatea cunoaşterii şi înţelegerii mai profunde a mecanismelor etiopatogenetice de constituire a calculilor biliari.

Vârsta

Un alt factor major de risc al LV este reprezentat de vârsta. Frecvența depistării calculilor biliari crește odată cu înaintarea în vârstă, în special după 40 de ani; riscul necesităţii tratamentului chirurgical creşte în această categorie de 4-10 ori [35,38,41]. Odată cu vârsta creşte numărul de cazuri simptomatice şi complicate, ce necesită tratament chirurgical. Datele OMS arată că la persoanele mai tinere de 50 de ani LV apare la 7-11%, în grupa de vârstă de 60-69 de ani la 11-23%, iar la persoanele peste 80 de ani afecţiunea are o incidenţă de 33-50%. Având în vedere că odată cu îmbătrânirea survine nu numai o creştere a secreției de colesterol în bilă, dar şi o scădere a cantităţii de acizi biliari secretaţi cu diminuarea concentraţiei lor cantitative în bilă (urmare a activității scăzute a colesterol- 7α- hidroxilazei) pare a fi legitimă conexiunea directă a LV cu vârsta [140,54]. Pe de altă parte, odată cu vârsta se schimbă şi tipul de calculi, inițial fiind compuşi în principal din colesterol (corespunzător unei secreții crescute de colesterol și saturație de bilă), ulterior se modifică structura lor, fiind mai frecvent depistaţi calculi pigmentari sau micşti [24].

Sexul şi Hormonii Feminini

La ora actuală sexul feminin reprezintă un factor de risc al LV unanim recunoscut. La nivel mondial, femeile sunt afectate de LV de circa 2-4 ori mai frecvent, în unele etnii fiind atestat un raport femei/ bărbaţi de 7:1 [22]. Cercetările efectuate arată că în timpul trimestrului al treilea de sarcină la 30% din gravide apare “sludge” biliar (SB), iar la 2% apar calculi biliari colesterolici [45]. După travaliu, funcția motorie a vezicii biliare se restabileşte şi SB dispare la 60-70% din femeile gravide [46].

În familiile cu predispoziţie pentru această patologie este detectată o rată net superioară a femeilor purtătoare de calculi [41]. Sistematizând succint unele aspecte ale etiopatogeniei LV putem evidenţia următoarele momente: ficatul absoarbe chilomicronii și metabolizează colesterolul cu formarea colatelor şi excreția ulterioară a colesterinei în comun cu colate şi fosfolipide sub formă de vezicule cu participarea proteinelor colat-transportatoare. Eliminarea veziculelor în bilă suplimentar este asigurată de: 1) sintetizarea esterelor de colesterină (acil- CoA: colesterinacetiltransferaza); 2) transformarea colesterinei în colate (acizi biliari) (7a-colesterolhidrolază, sterol 27- hidroxilaza); 3) sinteza și secreția de lipoproteine cu masă moaleculoară joasă. La rândul său micşorarea concentraţiei acizilor biliari în bila secretată poate fi determinată de următoarele mecanisme: 1) diminuarea biosintezei acizilor biliari primari, colic si chenodezoxicolic, prin inhibarea enzimei reglatoare 7α-hidroxilaza şi reducerea cu circa 25% din activitate ei [130]; 2) exacerbarea catabolismului acizilor biliari cu micşorarea cantităţii de acizi biliari (de la 5,45 ± 0,22 spre 3,38 ± 0,27 mmol) condiţionată de creşterea ciclicităţii circulaţiei entero-hepatice ale acestora.

Estrogenii sporesc conţinutul de colesterol în bilă prin acţiunea asupra receptorilor lipoproteinelor de masă moleculară joasă şi stimulează reabsorbţia colesterolului de către hepatocite [47]. Evoluează aşa-zisa colestază clasică “estrogenă fragedă”, caracterizată prin creşterea raportului colesterol/fosfolipide pe membrana canaliculară cu diminuarea vitezei şi volumului secreţiei bilei hepatice [48]. Datele gamma-scintigrafiei dinamice în colestaza cronică se reflectă prin diminuarea funcţiilor hepatice de absorbţie (la cca 62% bolnavi) şi de excreţie (respectiv la 77% pacienţi) [2]. Prin prisma acestor fenomene (↑ sintetizării colesterolului; ↑ secreţiei de colesterină; ↓ raportului acizi biliari / colesterină) devine clar de ce drept factori de risc ai constituirii calculilor biliari colesterinici reprezintă sexul feminin, graviditate şi administrarea contraceptivelor [49].

Literatura consemnează studii sporadice referitoare la litiaza biliară la bărbaţi [50-53]. De regulă, sursele accesibile analizează problema în cauză fie pe cohorte generale ale populaţiei (bărbaţi și femei), fie doar prin prisma unor particularități epidemiologice, clinico-evolutive, de tratament ş.a.m.d., la fel realizate pe eşantioane mixte [28,54].

În acest fel, la ora actuală datele asupra litiazei veziculare la bărbaţi rămân incerte şi necunoscute, datele prezentate de diverşi autori adesea sunt contradictorii sau sunt în conflict direct cu statisticile concepţiilor unanim recunoscute [50,55,56]. Anume această discrepanţă a şi constituit un motiv şi imbold puternic pentru efectuarea cercetărilor noastre în dorinţa de a elucida anumite aspecte ale problemei.

În linii generale în funcţie de sex LV survine la circa 7,9% bărbaţi şi 16.6% femei din ţările de vest, 3%, respectiv 15% în ţările Asiei; în ţările din Africa cu o rată generală sub 5%, în China afectează aproximativ 4,2% dintre bărbaţi şi 11% de femei [12,15,19]. Şi totuşi, datele literaturii recent publicate indică o creştere a incidenţei LV la bărbaţi [8], iar în grupa de vârstă peste 70 de ani această diferență aproape că dispare [26,41,57], ca urmare a creșterii numărului de cazuri de litiază biliară la persoanele de gen masculin [51-53].

În anul 2009 un grup de autori chinezi a publicat incidenţa LV pe un eşantion de 3573 bolnavi (1825 bărbaţi şi 1748 femei, repartizaţi uniform în funcţie de grupele de vârstă), cu rezultate surprinzătoare, incidenţa afecţiunii fiind practic similară - 9,9% la bărbaţi şi 11,6% la femei [8]. Conform rezultatelor cercetărilor proiectului Italian de studiu în domeniul litiazei biliare (MICOL), publicate în 1995 prevalenţa LV pe parcursul unui an creşte circa cu 0,47% la bărbaţi, comparativ cu 0,67% la femei [24]. În continuarea proiectului în 2008 au fost reevaluate datele bolnavilor incluşi inițial în cercetare, rata cumulativă a incidenţei LV pe an constituind deja 0,67% la bărbaţi şi 0,81% la femei cu o diminuare a diferenţei în funcţie de sex [54].

Discrepanţă evidentă se constată şi la capitolul estimării altor factori de risc ai evoluţiei litiazei biliare la bărbaţi [14,23]. Astfel, dacă la femei rolul obezităţii, nivelului sporit de trigliceride, vârstei şi a administrării derivaţilor progesteronului sunt unanim acceptate, în cazul bărbaţilor datele sunt contradictorii [8].

Dacă unele cercetări [57,58] susţin că la bărbaţi dislipidemia nu reprezintă factor etiologic de risc şi nu se corelează cu constituirea calculilor biliari, alţi autori contestă aceste păreri [14,31,54]. Pare a fi plauzibilă şi argumentată concepţia C. Thijs și colab. [59], conform căreia determinarea arbitrară (la un interval de timp scurt) a concentraţiei lipidelor plasmatice poate fi doar o reflectare slabă a nivelului plasmatic „în perioada critică” de constituire a calculilor biliari, susţinută şi de alţi autori [46,60]. În acest caz, relaţia de cauzalitate între nivelul lipidelor și LV poate fi subestimată. În confirmarea acestei ipoteze vom prezenta două exemple: după colecistectomie la pacienţi se consemnează diminuarea concentraţiei lipidelor plasmatice, în timp ce în cazul crizelor de colică biliară survine escaladarea fenomenului de sludge biliar cu mărirea dimensiunilor microcalculilor, concomitent fiind stabilită o creştere a concentraţiei lipidelor plasmatice [2,35,45].

Cu toate acestea, recent s-a demonstrat, că bărbații obezi secretă în general mai mulţi acizi biliari și fosfolipide în bilă decât femeile supraponderale, prin urmare, bila lor este mai puțin litogenică şi ei nu au tendinţă de a forma calculi biliari [8,53]. Mai mult decât atât, se menţionează o conexiune directă între diminuarea şi fluctuaţia masei corporale (weight cycling) la persoanele obeze şi riscul sporit de constituire a calculilor biliari [54]. Regimul hipocaloric utilizat la pacienţii obezi dă naștere la aşa zisul „nămol biliar” cu litogeneză în circa 25-50% cazuri [61]. O confirmare o reprezintă următoarea observație: by-pass-ul chirurgical pentru obezitate sporeşte riscul LV: 40% dintre pacienţi dezvoltă calculi în termeni de 6 luni postoperatorii [21,62]. Pierderea în greutate este însoțită de niveluri ridicate de mucină și calciu în bila veziculară, factori favorizanți ai „nămolului biliar” și litogenezei [1,47].

Pe lângă acestea, pierderea din masa corporală induce o diminuare considerabilă a sintezei hepatocelulare de glutationă (aproximativ la jumătate) - factor cu semnificaţie deosebită în asigurarea apărării antioxidativ, contribuind în acest sens creşterii metaboliţilor de peroxidare lipidică, şi respectiv stress-ului oxidativ al epiteliului veziculei biliare cu alterarea lui, fiind astfel create condiţii mai prielnice litogenezei [52,62].

În acelaşi timp, la bărbaţi nu se constată vreo conexiune directă între modul de viaţă (activitatea fizică) şi riscul evoluţiei LV [7,41]. Aceste concepţii sunt confirmate şi de studiul realizat de Chang Y. şi colab. [50], efectuat selectiv pe un lot de 440 bolnavi nonobezi şi non-diabetici cu litiază biliară, studiu care nu a stabilit vreo concordanţă între prezenţa calculilor şi indicele masei corporale, nivelul de colesterol şi trigliceride.

Concluzii

Factorii de risc ai LV recunoscuţi pentru persoanele feminine nu pot fi extrapolaţi “mecanic” și la bărbați, fapt ce demonstrează încă o dată polimorfismul etiopatogeniei LV şi necesită cercetări suplimentare.

Conflict de Interese

Autorii nu declară niciun conflict de interese.

References

Select your language of interest to view the total content in your interested language
Post your comment

Share This Article

Relevant Topics

Recommended Conferences

Article Usage

  • Total views: 12348
  • [From(publication date):
    September-2014 - Sep 19, 2017]
  • Breakdown by view type
  • HTML page views : 8531
  • PDF downloads :3817
 

Post your comment

captcha   Reload  Can't read the image? click here to refresh

Peer Reviewed Journals
 
Make the best use of Scientific Research and information from our 700 + peer reviewed, Open Access Journals
International Conferences 2017-18
 
Meet Inspiring Speakers and Experts at our 3000+ Global Annual Meetings

Contact Us

Agri, Food, Aqua and Veterinary Science Journals

Dr. Krish

[email protected]

1-702-714-7001 Extn: 9040

Clinical and Biochemistry Journals

Datta A

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9037

Business & Management Journals

Ronald

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9042

Chemical Engineering and Chemistry Journals

Gabriel Shaw

[email protected]

1-702-714-7001 Extn: 9040

Earth & Environmental Sciences

Katie Wilson

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9042

Engineering Journals

James Franklin

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9042

General Science and Health care Journals

Andrea Jason

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9043

Genetics and Molecular Biology Journals

Anna Melissa

[email protected]

1-702-714-7001 Extn: 9006

Immunology & Microbiology Journals

David Gorantl

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9014

Informatics Journals

Stephanie Skinner

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9039

Material Sciences Journals

Rachle Green

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9039

Mathematics and Physics Journals

Jim Willison

[email protected]

1-702-714-7001 Extn: 9042

Medical Journals

Nimmi Anna

[email protected]

1-702-714-7001 Extn: 9038

Neuroscience & Psychology Journals

Nathan T

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9041

Pharmaceutical Sciences Journals

John Behannon

[email protected]

1-702-714-7001Extn: 9007

Social & Political Science Journals

Steve Harry

[email protected]

1-702-714-7001 Extn: 9042

 
© 2008-2017 OMICS International - Open Access Publisher. Best viewed in Mozilla Firefox | Google Chrome | Above IE 7.0 version
adwords